<?xml version="1.0" encoding="UTF-8"?><song><lyrics>[V1]
 De ce te plângi când toţi lovesc în tine?
 Rămâi mereu o stâncă de granit,
 // Un pom sădit chiar lângă drum, ştii bine,
 Când are rod de toţi este lovit. //

[V2]
 De ce te plângi când ai căzut pe cale?
 Eroii cad şi se ridică iar
 // Căderea este-o parte-a vieţii tale
 De te ridici atunci devii un far. //

[V3]
 De ce te plângi când eşti în suferinţă?
 Tu eşti chemat să fii biruitor
 // Un murmur doar, în drum spre biruinţă
 Te face laş şi e înjositor. //

[V4]
 De ce te plângi când marea se frământă
 Iar barca ta purtată e de val?
 // Căci noi plutim spre patria cea sfântă,
 Vâslim mereu pe marea de cristal. //

[V5]
 De ce te plângi când nu mai e lumină
 Şi pentru-o clipă-n viaţă eşti învins?
 // Eşti obosit şi calea ţi-e străină
 Priveşte acolo-n port e-un far aprins. //

[V6]
 De ce te plângi când bolta e pustie
 Şi norii grei umbresc cărarea ta?
 // Căci sus, acolo-n patria divină,
 E numai zi, curaj, nu dispera. //

[V7]
 De ce te plângi când fraţii tăi de cruce
 Te-au părăsit cu tot ce-i omenesc?
 // Căci pentru tine-un glas duios şi dulce
 Îţi spune azi: &quot;Eu nu te părăsesc&quot;. //

[V8]
 De ce te plângi când toţi te dau uitării?
 Tu eşti chemat lumină să răsfrângi
 // Dar nu uita de nu răspunzi chemării,
 Tu eşti pierdut şi-atuncea poţi să plângi. //</lyrics>
<title>De ce te plângi când toţi lovesc în tine?</title>
</song>